PROCESUL DE PRODUCȚIE

Etapa I – Extragerea materiilor prime
Materiile prime principale necesare pentru producerea cimentului sunt roci de calcar, marnocalcar și argilă. Aceste materii prime sunt obținute din carieră, prin diferite procedee de extracție, după care sunt transportate la fabrică, măcinate și omogenizate.
Fiecare carieră face obiectul unui plan de reabilitare adaptat la situația sa, inclusiv promovarea biodiversității locale (specii de animale și plante). Reabilitarea poate avea ca rezultat crearea unui parc turistic sau de mediu, reabilitări rezidențiale sau agricole.

Etapa II - Măcinarea materiilor prime și clincherizarea
Pentru a se asigura compoziția chimică optimă a clincherului, materiile prime sunt dozate, măcinate și omogenizate împreună cu materii prime suplimentare (de exemplu cenușa de pirită, bauxită). Din procesul de măcinare a materiilor prime rezultă un praf fin, cunoscut sub numele de făină.
Pentru obținerea clincherului, făina parcurge mai multe procese fizice și chimice, în contact cu gazele calde produse de cuptor: uscarea, decarbonatarea, încălzirea până la topire parțială, clincherizarea.
Temperatura maximă în etapa de clincherizare este de aproximativ 1450°C. În scopul arderii materialelor la aceste temperaturi foarte ridicate, flacăra necesară este produsă de injectoare speciale, adaptate tipului de combustibil: gaze naturale, păcură, cocs, cărbune si/sau combustibili alternativi sau deșeuri derivate din combustibili.
La ieșirea din cuptor, clincherul este răcit brusc de curenții de aer, fiind gata de măcinare pentru a produce tipul de ciment dorit.

Etapa III - Măcinarea și transportul cimentului
O cantitate mică de gips (3-5%) se adaugă în clincher pentru a regla timpul de priză al cimentului. Amestecul este apoi fin măcinat pentru a obține "ciment pur".
În timpul acestei faze, diferite materiale minerale, denumite "adaosuri", pot fi adăugate alături de gips. Utilizate în proporții variabile, aceste adaosuri, care sunt de origine naturală sau industrială, dau cimentului proprietăți specifice, cum ar fi rezistența mai mare la sulfați și medii agresive, lucrabilitate mai bună.
În cele din urmă, cimentul este stocat în silozuri înainte de a fi expediat în vrac sau în saci către locațiile unde va fi utilizat.